MESAJ ADRESAT DOMNULUI IONEL ALEXE

Diviziunea Biblioteci Şcolare din cadrul Asociaţiei Bibliotecarilor din România, doreşte să îşi exprime indignarea faţă de cele aflate în Scrisoarea deschisă  a domnului Ionel Alexe, bibliograf, Biblioteca Judeţeană „Ioan N. Roman” Constanţa, postată pe diferite liste de socializare ale bibliotecarilor.

Noi nu ne-am imaginat vreodată că cineva din breasla noastră, a bibliotecarilor, poate să se exprime in felul acesta, cu acest limbaj plin de epitete insultătoare, despre omul care a făcut atâtea pentru profesia de bibliotecar.  Lipsa de respect pare a fi însuşirea dumneavoastră de bază, domnule Alexe . Cu câtă ură scrieţi. De ce toate astea , vă  întrebăm noi, cei mai numeroşi din asociaţie – bibliotecarii şcolari, cine sunteţi şi de ce procedaţi atât de neonorant pentru demnitatea dumneavoastră!? Noi nu va cunoaştem şi nu ne aducem aminte de vreun articol publicat de dumneavoastră în Biblioteca sau Revista română de biblioteconomie şi ştiinţa informării, pe care să-l fi citit, încercând astfel să vă aduceţi contribuţia la lămurirea vreunui aspect al biblioteconomiei româneşti.

Scrisoarea deschisă pe care aţi adresat-o domnului prof. Mircea Regneală nu vă face cinste, dar vă dezvăluie caracterul şi vă face cunoscut celor aproape o mie de bibliotecari şcolari din ABR, care nu va vor uita curând. Dacă aveţi atâtea nemulţumiri, de ce nu aţi încercat să staţi de vorbă omeneşte cu domnul Regneală? El este deschis şi prietenos cu toată lumea. De ce nu i-aţi propus proiecte sau alte forme de cooperare? Să ştiţi că i-aţi fi făcut mare bucurie. Ne îndeamnă adesea să facem proiecte cu UE sau alte organisme. De ce nu aţi încercat înainte de a-l  calomnia?

Ştiaţi că preşedintele nostru de mulţi ani nu pleacă ca toată lumea vara să se odihnească, rămâne  să organizeze conferinţa naţională şi să publice câte o carte în numele ABR, făcând corectura şi dând bun de tipar?

Ce dificil este să facem rost de bani, cât de puţini, şi să ne putem organiza reuniunile profesionale! Au fost situaţii când unii preşedinţi de secţiuni nu au avut posibilitate să meargă la o reuniune profesională importantă. Oare aceştia nu trebuie ajutaţi, doar o fac spre binele profesiei ?

Să ştiţi că domnul Regneală nu conduce singur ABR, el se consultă în permanenţă cu Consiliul ABR. Ne cere punctul de vedere în toate problemele. Noi ştim de unde vă vine supărarea. De la stagiul din Germania. Aşa cum scrie pe site-ul nostru, aceasta a fost treaba Institutului Goethe şi a unui institut din Germania. ABR nu are nici un amestec în această deplasare – nu a plătit nimănui nimic şi nu el a făcut selecţia. În plus, cei care au mers , şi-au plătit drumul şi şederea în Germania. Cu ce a greşit omul acesta ? Că are bune relaţii cu Institutul Goethe, cu British Council şi Centrul Cultural American? Graţie acestor relaţii, bibliotecarii români pleacă în străinătate, tipăresc cărţi, organizează conferinţe cu specialiăti străini. Aici este spiritul său egoist ?

Trăim o perpetuă criză economică, iar printre cele mai lovite sunt educaţia şi cultura.   Se supravieţuieşte greu în aceste instituţii şi ce eforturi înseamnă orice realizare, cât de mică. Să te ocupi de toate nu e deloc uşor A fi manager în aceste condiţii,  nu este o fericire sau relaxare pentru nimeni.

Din fericire, această asociaţie prin preşedintele ei, prof. Mircea Regneală, a înregistrat multe realizări profesionale  chiar în anii aceştia grei: conferinţe naţionale, simpozioane, workshop-uri, evenimente culturale naţionale, publicaţii extrem de căutate (drepturile de autor ale tuturor cărţilor scoase de prof. Mircea Regneală au fost dăruite ABR!!!), formări profesionale, sprijin umanitar pentru membrii ei aflaţi în situaţii disperate. Cel puţin noi, bibliotecarii şcolari – cei mai urgisiţi, am preţuit la adevărata valoare toate acestea. Poate nu ştiaţi toate aceste lucruri. Încercaţi să le vedeţi dincolo de persoana dumneavoastră şi să trageţi linie: ce contează mai mult , orgoliul personal nemăsurat sau evoluţia acestei profesii? E foarte greu să construieşti, dar e infinit mai uşor să critici, să distrugi! Nu am vrea să vedem în dumneavoastră un om malefic, ci doar o fiinţă rătăcită, care-şi va găsi drumul între oameni.

Prin această scrisoare ne-aţi jignit pe toţi cei ce credem în această asociaţie, singurul nostru reper profesional, dar  am învăţat să fim mai solidari cu breasla noastră şi cu cei care ne-au stat aproape  la bine şi la rău decenii de-a rândul.  Nu ne aşteptăm să vă cereţi scuze sau să vă explicaţi atitudinea, dar am dori pe viitor să nu  mai faceţi rău nimănui . Poate aveţi norocul să nu fiţi dat în judecată şi să  fiţi în condamnat de justiţie pentru  calomnie publică.

Diviziunea biblioteci şcolare,

Preşedinte,

Lupu Valentina