Dan-Radu Popescu (1942-2020)

În acest noiembrie gri al unui an trist, ne-a părăsit încă unul dintre reprezentanții „vechii gărzi” de bibliotecari: Dan-Radu Popescu. Ziarist în prima parte a carierei, îndeplinind apoi diverse funcții administrative, inclusiv în Ministerul Educației, Dan-Radu Popescu a fost directorul Bibliotecii Universității „Politehnica” din București în perioada 1988-2007. A fost unul dintre membrii fondatori ai Asociației Bibliotecarilor din Învățământ-România (ABIR), din a cărei conducere a făcut parte timp de mulți ani. După retragerea intempestivă de la conducerea asociației a profesorului Ion Stoica, la începutul lui 1998, a fost președinte interimar al asociației, funcție ocupată până la conferința din toamna aceluiași an.

Trecând peste formulele uzuale în asemenea momente, îmi permit, pentru că mi s-a cerut să scriu acest text în calitate de fost colaborator al său în cadrul asociației, să îl evoc așa cum l-am cunoscut: riguros, bun organizator, causeur, temperamental, dar cu o inimă mare, domnul Popescu a fost una dintre personalitățile – aș spune chiar personajele – emblematice ale bibliotecilor românești din primele două decenii postdecembriste. Îmi amintesc o zi din toamna lui 1998, în biroul său din Polizu, unde ne întâlneam aproape zilnic ca să pregătim următoarea Conferință Națională a ABIR, când, între planuri și discuții care deviau spre alte subiecte, spre figuri și întâmplări din trecut pe care le evoca cu mult patos și umor, domnul Popescu mi-a arătat cu mândrie planurile noului sediu central al bibliotecii Politehnicii, o clădire impresionantă care poate fi văzută astăzi în campusul Politehnicii bucureștene dar care, din păcate, nu mai este dedicată decât parțial bibliotecii.

Domnul Popescu s-a retras astăzi în eternitate, lângă Traian Brad, Octavian Lohon, Ioan Popișteanu, Gheorghe Buluță și alți corifei a căror amintire trebuie să o păstrăm vie: oameni cu lumini și umbre, ca noi toți, dar care au lăsat în urmă biblioteci și pentru care biblioteca a fost a doua lor casă – cu siguranță, uneori chiar prima.

Dumnezeu să-l odihnească în pace. 

Robert Coravu

Înmormântarea va avea loc luni, 16.11.2020, la ora 12.00, la Cimititrul Bellu.