Dan-Radu Popescu (1942-2020)

În acest noiembrie gri al unui an trist, ne-a părăsit încă unul dintre reprezentanții „vechii gărzi” de bibliotecari: Dan-Radu Popescu. Ziarist în prima parte a carierei, îndeplinind apoi diverse funcții administrative, inclusiv în Ministerul Educației, Dan-Radu Popescu a fost directorul Bibliotecii Universității „Politehnica” din București în perioada 1988-2007. A fost unul dintre membrii fondatori ai Asociației Bibliotecarilor din Învățământ-România (ABIR), din a cărei conducere a făcut parte timp de mulți ani. După retragerea intempestivă de la conducerea asociației a profesorului Ion Stoica, la începutul lui 1998, a fost președinte interimar al asociației, funcție ocupată până la conferința din toamna aceluiași an.

Trecând peste formulele uzuale în asemenea momente, îmi permit, pentru că mi s-a cerut să scriu acest text în calitate de fost colaborator al său în cadrul asociației, să îl evoc așa cum l-am cunoscut: riguros, bun organizator, causeur, temperamental, dar cu o inimă mare, domnul Popescu a fost una dintre personalitățile – aș spune chiar personajele – emblematice ale bibliotecilor românești din primele două decenii postdecembriste. Îmi amintesc o zi din toamna lui 1998, în biroul său din Polizu, unde ne întâlneam aproape zilnic ca să pregătim următoarea Conferință Națională a ABIR, când, între planuri și discuții care deviau spre alte subiecte, spre figuri și întâmplări din trecut pe care le evoca cu mult patos și umor, domnul Popescu mi-a arătat cu mândrie planurile noului sediu central al bibliotecii Politehnicii, o clădire impresionantă care poate fi văzută astăzi în campusul Politehnicii bucureștene dar care, din păcate, nu mai este dedicată decât parțial bibliotecii.

Domnul Popescu s-a retras astăzi în eternitate, lângă Traian Brad, Octavian Lohon, Ioan Popișteanu, Gheorghe Buluță și alți corifei a căror amintire trebuie să o păstrăm vie: oameni cu lumini și umbre, ca noi toți, dar care au lăsat în urmă biblioteci și pentru care biblioteca a fost a doua lor casă – cu siguranță, uneori chiar prima.

Dumnezeu să-l odihnească în pace. 

 

Robert Coravu

Înmormântarea va avea loc luni, 16.11.2020, la ora 12.00, la Cimititrul Bellu.



2 comentarii

  • Coca Stanciu

    Pios omagiu şi amintire veşnică celui ce mi-a fost timp de 12 ani de zile director şi îndrumător în nobila meserie de bibliotecar! Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în lumea celor drepţi!

  • Carmen Predescu

    Dumnezeu sa va odihneasca in pace, Domnule Director !
    Ne-ati transmis corectitudinea fata de noi insine si fata de ceilalti, grija fata de cuvantul scris, entuziasmul in abordarea provocarilor profesionale, “nu exista nu se poate”, colegialitatea, colaborarea, demnitatea in fata intamplarilor vietii.
    Un pios omagiu,
    Colectivul Bibliotecii Centrale a Universitatii Politehnica din Bucuresti

Comentariile sunt închise.