Ziua Internațională a Poeziei a fost una luminoasă, dinspre exterior spre interior, și anul acesta la Bistrița. Prin atenția doamnei Margareta Pop, bibliotecarul Casei Corpului Didactic, frumusețea creației lirice a devenit un eveniment care a oprit risipirea timpului.

Lucruri subtile și de bun-gust au fost pregătite pentru oaspeții poeziei în incinta bibliotecii CCDBN. Astfel, pe lângă gazda mai sus amintită, care a și moderat întâmplările zilei, Ionela Nușfelean a reușit să surprindă publicul prin evantaiele multicolore (adevărate curcubeie lirice) constituite din poezii selectate cu grijă. În centrul spațiului de dialog au fost aduse mănunchiuri poetice de câte șapte înmulțite de trei ori. Au existat șapte poeți bistrițeni, șapte poeți în devenire, șapte poeți universali, fiecare dintre ei reprezentați de către o creație lirică. Toate acestea, însumate, au avut ca rezultat o „altă matematică”, Poezia însăși.

Primii care au fost invitați să aducă poezia în scenă au fost poeții bistrițeni. Victor Știr, Menuț Maximinian, Victoria Fătu-Nalațiu, Mirela Orban, Andreea Gal au citit din creațiile proprii și au răspândit emoție. Alți doi poeți, Olimpiu Nușfelean și David Dorian, au fost recitați de către două iubitoare de poezie, fiind prezenți prin esența creației lor, versul. Descinderea acestor poeți în public a fost, așa cum s-a și spus, motiv de bucurie reciprocă: aceea a poetului care iese din carte și își vede cititorul reacționând la poezia spusă și aceea a degustătorului de liric (ieșit din anonimat, căpătând o înfățișare) care observă înfiorarea slujitorului versului. E bucuria atingerii poeziei vii, izvorând și transmițându-se direct.

De la poeții consacrați au primit cuvântul poeții în devenire, șapte elevi care prin versurile lor au arătat nu doar că tinerii mai știu să scrie (bine), dar și că poezia se încăpățânează să rămână mereu tânără. Chiar dacă hainele pe care aceasta din urmă le îmbracă se mai și schimbă. Și-au etalat frăgezimea și fragilitatea „limbii poezești” Antonia Chiciudean, Antonius Chiciudean, Teodor Encean (toți trei de la Colegiul Național Andrei Mureșanu), Ioana-Ilinca Moldovan (Școala Gimnazială Ștefan cel Mare), Roxana Deac (Liceul Tehnologic Lechința), Paula Suciu (Școala Gimnazială Avram Iancu), Larisa Florea (Colegiul Tehnic Grigore Moisil), elevii bistrițeni fiind, de ani buni, și membri ai cercului de creație literară la Palatul Copiilor. Nu doar că acești tineri poeți au recitat cu suflet cald și proaspăt, dar au făcut ca toți cei prezenți să rezoneze la melodia versurilor lor. O muzică a unor cuvinte simple, spuse însă copilărește. Căci aceasta este probabil minunea poeziei: de a te înfiora precum promisiunea primăverii.

Un moment aparte s-a dorit a fi și oferirea unor prețioase „flori lirice” tuturor bibliotecarilor școlari participanți la eveniment. Astfel, organizatorii au dăruit poezii din creația Anei Blandiana, toate având autograful autoarei. Ca o încununare a frumosului, au fost recitate și împărtășite șapte dintre poeziile blandiene.

Finalul manifestării a coincis cu trecerea spre universalitatea poeziei. A fost un microrecital adunând laolaltă șapte poeți universali susținut atât de profesorii Ionela Nușfelean, Ioan Sabin Mureșan și Adrian Iliuță, cât și de elevii coordonați de aceștia. Din corola de minuni a poeților s-au numărat printre cei selectați Serghei Esenin, Rainer Maria Rilke, Shakespeare, Rabindranath Tagore, Sylvia Plath, J.L. Borges, Ana Blandiana. Alegerea poetei noastre ca poet universal nu a fost deloc întâmplătoare, fiind un ambasador liric incontestabil, arătându-i-se o dublă prețuire: pe de o parte, pentru că ne aflăm în proximitatea zilei de naștere a locuitoarei „Patriei A4”, pentru afinitățile Micilor Blandieni Bistrițeni față de cea împreună cu care formează „Persoana întâi plural”, pe de altă parte.

Dezbaterea despre muzica din interiorul poeziei a închis, ca niște coperte, prinosul de lirică vie care s-a revărsat în sala bibliotecii. Poezia este cea care reușește să facă din cuvinte necuvinte, din gravitație levitație, din incolor curcubeu, din gălăgie melodie. Ea este motivul opririi noastre din iureșul nebun al vieții și ascultarea liniștii sufletului, ea este pauza albă și tăcută dintre rânduri. Prin intermediul poeziei încetăm a avea „picioarele pe pământ”, începem să fim „cu capul în nori”. Și mai ales începem să fim…

Iată de ce cred că 21 martie poate aduce un echilibru vieților noastre. Proza zilelor e mântuită de Poezia unei zile.

Pentru acest deosebit prilej de a fi împreună îi suntem recunoscători inițiatorului, moderatorului Zilei Poeziei – doamnei Margareta Pop, o gazdă minunată.

Prof. Adrian ILIUȚĂ

http://www.tribunainvatamantului.ro/poezia-unei-zile-la-ccd-bistrita-nasaud/


 
 

Noutăți